Una dintre principalele probleme de prezentare ale femeilor in cabinetul de psihosexologie este anorgasmia sau lipsa totala sau partiala a orgasmului.
Ce este anorgasmia?
Anorgasmia este incapacitatea de a ajunge la orgasm, chiar si in urma stimularii adecvate.
Care sunt cauzele anorgasmiei?
Cauzele anorgasmiei sunt considerate a fi in proportie de 90% psihologice. Cu toate acestea exista o serie de probleme medicale care pot duce la anorgasmie si cauzele medicale posibile trebuie investigate inainte de debutul psihoterapiei, considerata a fi tratamentul de electie al anorgasmiei feminine. Asemenea probleme medicale includ: diabetul zaharat, scleroza multipla, traumatismele pelvine, tulburarile hormonale, histerectomia totala, unele boli cardiovasculare, leziuni de coloana vertebrala, utilizarea de medicamente cum sunt unele antidepresive sau amantadina.
Din acest motiv examinarea medicala initiala trebuie sa cuprinda o serie de analize de sange care sa indice daca exista un diabet zaharat, lipsa ovulatiei, hipotiroidism sau dezechilibre hormonale. In general medicul indica efectuarea de hemoleucograma, probe hepatice, analize hormonale pentru tiroida si ovare, glicemia. Daca cauzele medicale sunt inlaturate, asa cum se intampla in aproape 90% din cazuri, atunci anorgasmia este de competenta psihoterapiei/ psihosexologiei.
Din ce cauza apare anorgasmia de natura psihologica?
Din punct de vedere medical anorgasmia este de mai multe tipuri: anorgasmia primara, anorgasmia secundara, anorgasmia situationala si anorgasmia intamplatoare, fiecare cu cauzele ei psihologice specifice.
Anorgasmia primara
Anorgasmia primara se caracterizeaza prin absenta orgasmului si nivel scazut de excitatie sexuala, desi actul sexual sau alte activitati sexuale sunt percepute ca fiind placute. 10-15% dintre femeile care urmeaza un tratament psihoterapeutic au anorgasmie primara. Cauze posibile ale anorgasmiei primare sunt: inhibitiile socio-culturale, sentimentele nerezolvate legate de o experienta sexuala traumatica din trecut (abuz sexual, viol, etc), lipsa de cunostinte despre sexualitate, lipsa ocaziei de a avea acte sexuale intr-o atmosfera acceptabila social, existenta unui partener cu dificultati de erectie, durerea resimtita in timpul actului sexual. Destul de frecvent se intampla ca nici unul din aceste motive sa nu fie prezente.
Terapia anorgasmiei primare include maximalizarea comunicarii cu partenerul, comunicare care este de multe ori deficitara. In mod frecvent incorporarea stimularii clitoridiene in actul sexual este suficienta pentru a ajunge la orgasm, iar masturbarea in lipsa partenerului duce la succes de cele mai multe ori.
Anorgasmia secundara
Anorgasmia secundara este pierderea capacitatii de a ajunge la orgasm, dupa o perioada in care femeia a ajuns la orgasm in mod constant. Cauze posibile ale anorgasmiei secundare sunt: alcoolismul, depresia, sentimentele de tristete, diferite boli somatice, menopauza cu lipsa de hormoni feminini, evenimente care au interferat cu sistemul de valori sexuale ale femeii.
Anorgasmia secundara apare insa cel mai frecvent datorita problemelor existente in cuplu, astfel ca psihoterapia este centrata pe atrenamentul comunicarii in cuplu si imbunatatirea relatiei globale cu partenerul. Hipnoterapia este utila pentru explorarea si depasirea conflictelor subconstiente si diminuarea anxietatii.
Anorgasmia situationala